M’a dus Deni la doctor. Am crezut ca mor de frica fiindca iarasi m’a bagat in cosulet si mie nu imi place deloc deloc neam acolo inchis. Am si zgariat’o de nu s’a vazut!!!!! Dar pana la urma m’a pacalit si m’a bagat cu forta acolo. Io credeam ca vrea sa ma pupe si sa ma ia in brate, dar cand am vazut cosuletul mi’am dat seama. Era prea tarziu.
Pe drum a vorbit ea cu mine, dar eu eram suparat si nu am ascultat’o. In cosulet m’am simtit mai protejat de uitecatelu ca erau asa multi pe stradutele alea. Toti uitecatelu vorbesc foarte tare, nu am inteles de ce. Se cearta mereu pe strada cu betivii, cu copii, cu postasul, cu biciclistii, cu pisoii ca mine…MAI ALES cu pisoii. Nu stiu ce au cu pisoii. Unu mi’a zis ca am purici si ca sunt fricos si ca de aia ma tine Deni in cosulet. Nu ca a fost rau? Pai ce vina aveam eu ca m’a pacalit nebuna? Si nici nu stiam ce sunt aia purici.
La doctor a fost totusi frumos. Doamna doctor ma pupa si ma alinta tot timpul si zicea ce pisoi frumos sunt. Mereu imi place cand ma pupa si ma alinta oamenii. Pana si lu Mami ii place de mine. Mi’a dat cu niste ceva in ceafa cica sa nu mai am purici si abia atunci mi’am dat seama ce sunt aia purici. Eu intrebasem pana atunci: “DENI!! Ce sunt aia PURIIIIIICI? DEENIII, DEeeeeeeeEEEEEENIIII, ce sunt aia puuuurici? DEEEniiiiiii!!!” si ea zicea: Gata, Pufi, plecam imediat!
Pai eu nu voiam sa pleeec. Era bine si mirosea a mancare mereu.
Dar apoi am fost atent si mi’am dat seama ca purici sunt goangele alea mici care mi’au cerut voie sa’si faca bloc la mine in blanita. Apoi mi’a parut rau ca tzopaiau tot timpul si vorbeau toti o data. Pana la urma ne imprieteniseram si imi cereau voie sa manance cu mine, dar din cand in cand unu din ei mai gresea si manca desertul din mine, ca cica sunt dulce, si eu ma speriam si le daramam casele cu labuta. Oricum ei nu ziceau ca ii cheama “Purici”, ci erau Ion cu familia, Gheorghe cu familia… Multi, nu ii mai tin minte. Apoi au disparut toti. Nici nu si’au luat la revedere.
Acu plec ca mi’a luat Deni laptopul sa se joace Mafia Wars. Cred ca imi fac si eu cont acolo sa joc.
1 comentariu
mai 19, 2009 la 20:29
Masã în bucãtãrie. Într-un colþ al ei stã un personaj numit Eu. În colþul opus, alt personaj, cu un nume la fel de spectaculos ca al primului, Tot eu. În alt colþ, stã cuminte o umbrelã. În fine, în cel de-al patrulea colþ, (nu) stã nimeni. Eu e un tip uºor nevrotic. Din cînd în cînd scrie la revista ce o citiþi chiar în momentul acesta. Tot eu pare sã aibã fix aceleaºi îndeletniciri, numai cã e mai calm. Umbrela nu pare sã aibã vreo îndeletnicire, doar întrebuinþãri. Despre nimeni, nimeni nu ºtie nimic. Sã-i ascultãm.